„Povestea vieții mele”

„Mă numesc B.R. și am 47 de ani, sunt condamnat 3 ani pentru furt.

De multe ori nu știm să prețuim libertatea, să ne bucurăm de fiecare clipă pe care o trăim și acest lucru ni se trage datorită familiei dn care provenim sau anturajul din care facem parte. Mulți oameni consideră că libertatea este atunci când faci ce vrei, dar este total greșit. În opinia mea, libertatea este să te bucuri împreună de frumusețile naturii sau în situația în care mă aflu eu, să nu mai fur sau să mă droghez și să accept realitatea, așa cum este, cu bune și rele. Pedeapsa pentru mine aici este să realizez cât de frumoasă este libertatea atunci când nu încalci legile justiției. Am ajuns să conștientizez foarte târziu, datorită vârstei și datorită copiilor mei.

Viața din penitenciar este ca o junglă pentru cei care vin pentru prima oară, cu timpul te adaptezi, numai dacă te încadrezi în cerințele celorlalți deținuți, dar contează foarte mult din ce grup faci parte.

Pentru mine este mai greu deoarece când nu te caută nimeni e mai greu din toate punctele de vedere.

Când mă voi elibera, știu că mă așteaptă cei cinci copii ai mei, chiar dacă sunt divorțat de mama lor, eu tot am responsabilitatea de a-i ajuta moral și financiar, după posibilitățile mele.

Cred că după toate experiențele pe care le-am avut în viața mea, am ce să-i învăț în primul rând pe copiii mei și totodată pe foștii prieteni (zis prieteni).

Viitorul nu pot să-l știu cum va fi, dar ceea ce îmi doresc de la viitorul meu este în primul rând să nu mai ajung niciodată într-un penitenciar.

Eu cred că niciun om nu trebuie să-și piardă speranța, doar trebuie să conștientizeze că întotdeauna ai o șansă să începi o viață nouă. Atunci când crezi și ești hotărât vei reuși.”

Autor: B.R., condamnat pentru infracțiunea de furt, Penitenciarul Jilava