Meseriașii de după gratii

La secția exterioară a Penitenciarului Timișoara, 38 de deținuți lucrează în agricultură, pe cele șapte hectare ale unității sau refac volanele care nu au trecut testele de calitate ale firmelor de autoturisme. Programul de lucru e în două schimburi, fie de dimineață, fie de după-masă. Secția are o capacitate de 54 de locuri, însă acum nu sunt ocupate toate.

Ca să ajungă aici, deținuții trebuie să fie încadrați la un regim semi-deschis sau deschis și, mai ales, să vrea să muncească. „Mergem mult pe abilitățile și calificările pe care le au ei. De exemplu, la Secția exterioară de la Buziaș avem oi, acolo avem nevoie de crescători”, îmi spune Ramona Ilieș, purtătoarea de cuvânt a Penitenciarului Timișoara. Primesc o invitație de a merge și la această secție, unde voi putea gusta roșii și brânză făcută de deținuți, la vară. Până atunci, mergem la secția exterioară din oraș, unde deținuții fac volane.

Munca după gratii

În comisia de muncă de la Penitenciarul Timișoara sunt analizați între 50-70 de deținuți săptămânal, după ce ei fac cerere că vor să muncească. În funcție de regimul de executare a pedepsei și contractele încheiate de penitenciar, deținuții pot fi repartizați la mai multe locuri de muncă: să fie zilieri, să iasă din penitenciar la diferite puncte de lucru (penitenciarul are parteneriat cu aproximativ 40 de companii) sau să ajute la deservirea unității. Pentru primele două opțiuni, primesc bani (60% din câștig rămâne în Administrația Națională a Penitenciarelor, iar 40% se duc în contul deținuților) și li se scad zile din pedeapsă (zile câștig). Cei care muncesc la deservirea unității, adică la popotă, sunt tâmplari, instalatori, mecanici auto sau lucrează la departamentul de reintegrare socială al unității nu primesc bani, doar zile câștig și anumite recompense, precum un pachet sau o vizită în plus.

Conform informațiilor primite de la penitenciar, în primele șase luni ale anului, deținuții de la Penitenciarul Timișoara au adus la bugetul de stat un venit de 6.561.734 lei.

Sistemul de zile câștig pentru cei care ies la muncă:

• Celor care lucrează la deservirea unității, li se scade o zi din pedeapsă la fiecare două zile lucrate.
• Celor care lucrează la un beneficiar, adică la un patron care are un contract încheiat cu penitenciarul, li se scade o zi din pedeapsă la fiecare trei zile lucrate.
• Celor care lucrează în schimb de noapte, li se scade o zi din pedeapsă la fiecare noapte lucrată.

„Nu îi analizăm în funcție de faptă, ci dacă vor să muncească și dacă se pliază pe profil. Comisia decide în funcție de ce puncte de lucru sunt. Unii nu rezistă la locuri mai grele, de exemplu, la strung. La unele locuri de muncă se întreabă recidivist, nerecidivist, dar fapta nu se pune”, explică Ramona Ilieș procesul de selectare a celor care vor munci.

Deținuții muncesc pentru a ajunge mai repede acasă

La secția exterioară a penitenciarului trec prin mai multe încăperi în care văd bărbați îmbrăcați în salopete albastre care învârt volane. O parte din proces are loc afară și deținuții se plimbă dintr-o parte în alta. Ceea ce trebuie ei să facă este să recupereze scheletul mecanic al rebuturilor, pentru a fi trimise înapoi în fabrică și asamblate în mod corect. Norma e de 90 de volane pe cap de om, dar aici se ajunge treptat. Deținuții îmi povestesc că în prima săptămână trebuie să facă 30, apoi, de la o săptămână la alta, li se adaugă câte 10 volane.

„Majoritatea volanelor din piele vin cu zgârieturi sau cu goluri de aer între scheletul mecanic și spumă”, explică R. F., un deținut în vârstă de 43 de ani. Omul se fâstâcește pe scaun și îmi mărturisește că nu vrea ca interviul să dureze prea mult pentru că e stresat să își facă norma. Spune că e supracalificat pentru acest job, a lucrat la o fabrică de volane și atunci când era un om liber, înainte de a fi închis pentru infracțiunea de viol. Interpretează tăcerea mea de după mărturisirea faptei drept o întrebare și lasă capul în jos: „antuarajul, băutura”.

A primit șase ani condamnare și a început la regim închis, la Penitenciarul Arad. Pentru că „a fost cuminte” și avea și calificare, a obținut transferul aici.

Îi place ceea ce face și spune că programul e ușor, de la 6:30 la 14:30, apoi mai un curs, mai un joc de table, „libertate e”, pe scurt. În plus, asta îl ajută să ajungă mai repede acasă „La comisia de liberare dacă nu ai cursuri sau ai raport, e amânare din prima. Dacă nu ești statornic, nu prezinți garanție.”  Omul nu a executat nici jumate din pedeapsă, dar deja s-a prins cum merg lucrurile aici și cum poate să aibă o pedeapsă ușoară: „Depinde cum te comporți. E o lume aparte față de cea de afară, dură, cu fel și fel de oameni. Dacă îți vezi de treabă, nu te jignește nimeni.”

Meseria asta îi aduce acum un câștig de 650 de lei la fiecare 21 de zile lucrate. „E o meserie bună”, spune, pe care vrea să o continue și în libertate.

Colegul lui, I.C., are 44 de ani și e închis din anul 2010, pentru infracțiunea de  omor. A ajuns aici după ce a făcut o cerere pentru a fi scos la muncă „Nu am întrebat, nu am pus condiții să merg într-un loc anume”. E la Penitenciarul Timișoara din 4 decembrie 2017. A fost instruit două zile cum să facă volane și apoi a intrat la normă. „Eu am lucrat în construcții, asta știu. Aici fac ce e”, mărturisește bărbatul. Spune că și-a făcut un calcul și câștigul e de 30 de lei pe zi. Pe lângă bani, condiții mai bune de detenție și o modalitate ca timpul să treacă mai repede, spune că asta e și sansa lui de a învața altă meserie.

„Dacă stai pe cameră nu ai experiențe, nu vorbești cu nimeni. Omul care stă se atrofiază, ori la suflet, ori la trup.”

La pedeapsa lui, de 15 ani, i se pot reduce maxim 15 luni, zile câștigate prin mersul la muncă. A strâns cele aproximativ 450 de zile pe care și le poate scade din pedeapsă, dar merge la muncă în continuare, să treacă anii mai repede.

B. V. are 42 de ani și o pedeapsă de 8 ani și 4 luni pentru omor prin imprudență. La începutul pedepsei a lucrat la deservirea unității, că așa i se scădeau mai repede zilele din pedeapsă. După ce a câștigat cele 406 zile la care avea dreptul, a ales o meserie care să îi aducă un câștig financiar. „La început pare greu la volane, mi-a luat două luni să mă obișnuiesc.” Spune că pe parcursul acestui mandat, început acum 7 ani, s-a plimbat prin șase penitenciare „aici mă plâng de amânări, în rest ar fi cea mai bună pușcărie din țară”.  Planul lui de viitor e să plece dincolo, unde crede că poate munci ca necalificat, cu tot cu cazier.

Timpul celor de aici pare că se scurge precum combustibilul din rezervoare, atunci când accelerația e apăsată continuu. Își săvârșesc pedeapsa într-o libertate aparentă. De multe ori, se întorc după gratii în primele șase luni de la liberare. „Anturajul, societatea, discriminarea”, zic cei care intră în procentul de 70% de recidiviști.

De la secția exterioară a Penitenciarului Timișoara, merg în oraș, la bursa locurilor de muncă. Aici, 15 deținuți de la Penitenciarul Timișoara sunt aliniați pe niște canapele și frunzăresc ofertele de muncă. Oamenii mai au doar câteva luni până când vor fi liberi și vor avea nevoie de un loc de muncă. „Am întrebat dacă ne afectează cazierul. Au zis că doar dacă sunt fapte cu violență. Eu am înșelăciune, au zis că nu mă afectează. Aș vrea să lucrez ca bucătar sau ajutor de bucătar”, zice unul dintre ei. 

„Eu vreau orice, nu știu dacă vor ei”, spune alt deținut.

Deținuții se prezintă în fața potențialilor angajatori, apoi se întorc la colegii lor și le spun cum a fost. Chiar dacă nu își vor găsi un job acum, știu că participarea la bursa locurilor de muncă le va aduce o bulină roșie la caracterizarea din fața comisiei de libertate. Majoritatea celor prezenți aici mai au maxim șase luni până atunci. Cu toții spun că cel mai important este să fie din nou liberi, iar pentru mulți asta e singura certitudine cu care ies din închisoare.

Poze și text: Andrada Lăutaru