Press enter to see results or esc to cancel.

„Liberarea va fi un punct zero al vieţii mele”

„Bună ziua,

Numele meu este N.I.D., am 27 de ani, iar în prezent mă aflu în executarea unei pedepse privative de libertate în penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, fiind condamnat la 6 ani şi 8 luni pentru trafic de droguri.

Pot spune că până la 24 de ani am fost un om normal, cu o copilărie şi o adolescenţă ce nu ar fi spus nimeni că voi ajunge vreodată în viaţă într-o închisoare. Spun asta pentru că nimeni nu s-ar gândi la un om care a parcurs viaţa ca mine, fiind elev, apoi student, s-ar putea apuca de comis infracţiuni şi, mai ales, unele percepute ca grave atât de Codul Penal, cât şi de opinia publică. Pot spune că până în prezent, analizând desfăşurarea evenimentelor, nu înţeleg ce-a fost în capul meu să comit o infracţiune, eu nefiind infractor de meserie şi neavând măcar o amendă la momentul respectiv, dar poate că în viaţa fiecărui om există un moment de răscruce când trebuie să aleagă pe ce drum merge, stânga sau dreapta, binele sau răul şi cert este că în acel moment am ales răul şi spun asta pentru că toţi lucrătorii poliţiei pe combatere folosesc în  discursurile dumnealor anumite tipare (familii dezorganizate, educaţie precară etc.)

Ce vreau să menţionez, că la momentul comiterii infracţiunii nu făceam parte din niciun astfel de tipar, având şi în prezent o familie unită care mă susţine necondiţionat. Am dat cu piciorul muncii lor şi totodată muncii mele, celor 4 ani de Seminar Teologic şi 4 ani de Facultate de Teologie, fiind acum doar un vis năruit, şi al meu şi al părinţilor.

În momentul comiterii infracţiunii, eram student la Facultatea de Teologie din Craiova, mai având doar câteva luni până la absolvire şi susţinerea examenului de licenţă.

Chiar dacă i-am dezamăgit pe ai mei, ei nu manifestă asta faţă de mine. Când mă voi libera, mama, tata, fratele şi iubita mea (viitoarea soţie) mă vor aştepta şi susţine într-un nou început, departe de infracţiuni, cu o viaţă normală, chiar şi urmărit şi ruşinat de stigmatul de fost deţinut.

(…)

Acum sunt un deţinut care nu poate fi lângă familia sa de sărbători, nu poate fi lângă familia sa la greu. Exemplu, înainte de sărbătorile de iarnă, tatăl meu a fost operat, iar eu n-am fost acolo să-l încurajez, să-l ţin de mână, să-i aduc o faşă sau un pahar cu apă. Eram aici la închisoare, fiind doar cu sufletul şi cu gândul lângă ai mei, la fel cum sunt şi ei în fiecare zi alături de mine cu gândul să nu păţesc ceva.

Cam asta înseamnă o pedeapsă privativă de libertate, să nu poţi fi lângă cei dragi, să depinzi financiar de familie, să nu poţi vedea răsăritul sau apusul, să nu poţi merge când vrei, unde vrei, dar cel mai rău este faptul că nu tu, cel care te afli aici suferi, suferinţa este a celor de afară, pentru că ei se gândesc mereu la noi datorită miturilor despre închisori.

(…)

De la primul telefon dat acasă din puşcărie, eu am fost cel care a trebuit să încurajez, fiindcă cei de acasă plângeau şi a trebuit să le explic că nu este închisoarea aşa cum au auzit ei şi că nu trebuie să-şi facă griji, că nu voi păţi nimic.

Despre prieteni pot spune că nu am ţinut legătura cu cei de afară. Sunt foarte puţini cei ce întreabă de mine. Punându-mă în pielea lor, poate că şi eu aş ezita să întreb de ei, considerând că familia poate fi stânjenită de o întrebare despre fiul care se află după gratii. Poate că sunt naiv sau sunt unul care mai trebuie să treacă prin multe pricinuite de oameni ca să se lecuiască de încrederea în ei.

Sper să se termine cât mai repede perioada petrecută de mine aici, mai am cam şase luni până la comisia de liberare condiţionată, ce sper că va fi urmată de liberare. Liberarea va fi un punct zero al vieţii mele, după liberare va urma să-mi iau un serviciu, să mă înscriu la o facultate care să-mi fie utilă în viaţă, adică după absolvire să pot avea un serviciu decent cu un salariu din care să-mi întreţin familia şi, bineînţeles, nunta, oficializarea unei relaţii de aproape 4 ani acum.”

Autor: N.I.D., condamnat la 6 ani şi 8 luni pentru trafic de droguri,  Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin

*Scrisoarea nu a fost publicată integral